Nous avions déjà proposé, dans Marsyas 2, la version originale de ce poème de l'ami de Mistral.
Voilà la version roumaine complétée de celle en Auvergnat. La prouesse est réalisée par le Félibre Auvergnat Alan Broc...
Bonne lecture
(Liens du Poème initial)
Marc Chagall
Libération - 1937
0+0+0+0+0+0+0
Oda ostaşilor români
Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!
(Jouves souldats de moun païs, marcats d’uno estèlo al frount !
Mi chars voultours de plonos, mi charos aglos de mountonho!
Chantèri dien ma jouvenço la valéncio dis aujòus,
Valéncio sèns parièro en aquel temp d’urgéncio grevo,
Qu’apoundè à nouste vièlh noum un renoum
Pourtat soubre lou Danùbi à la Mar e de la Mar al mounde !)
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(Agaro véni, davant vàutri, faire ma reveréncio,
Ammé lou cor grandit e l’amo be mai forto,
Coumo à d’eròs de grondos legendos, véni vous agacha en fàcio,
Vàutre inchaients de la mort, mesprezous de la vido,
Qu’avet impressiounat de vouste vam lou mounde admiratieu
Que del voultour lou voultour nais, e del chassanh, lou chassanh grilho!)
De la domn pân’ la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,
Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,
Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!
(Del prince i fantassis, menats per un sort benirous
Vous sèt proumés al succès glourious,
Nous avet fach coumprendre la grandour del passat,
En vous mesurant à l’aussado dis aujòus,
E’n moustrant, coumo pels nivouls lou souguilh que se mostro,
Quau fougueran abans, quau saren desenant !)
Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!
(Que viscat, jouvenets de l’armado ! Que lou Senhe sant vous ajude
per passa trioumfants per cieutats e redoutos,
coumo à Rahova ammé lou canoun, coumo à Griviţa ammé la dinamito,
coumo à Plevna ound’ auèi avet boutat lou pè,
en afrountant Osman Gazi, e per espet valourous
avet enaussat un païs pichou al dissus d’un grond impèri !)
O! viteji de vită veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare ?...
Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!
(O! valents de vièlh soucam ! S’auzisset en loundan
Aquel brounzinomen sèns noum que ressouno coumo uno mar ?
Cò sou li baticors de nousto naciou touto entièro
Que jour e nueit unis soun emouciou à la vostro,
Sou de lagrimos gisclados per aquel que mouris,
E lis ourra ! venjous per aquel que vence !)
O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată ?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării,
E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!
(O! Roumanés, davant vàutri, dien aquelo visto misteriouso,
Se vezet vàutri un rai treluzent que dapassou se lèvo,
E que passo per l’oumbro espesso recampado per li sègles ?
Cò’s l’espet vigourous d’aquel jour tant dezirat, tant pantaiat,
Acò’s la lutz del reviscòu, lou lugar d’esperanço,
Acò’s lou trioumfe de vouste coumbat, lou souguilh de
l’independéncio!)
Dragii mei! din focul luptei oteliţi când vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!
(Mi chars ! del fioc de la lhuto d’acier quand tournarés
al fougau, ount’ una Roumaneso, esperant, souspiro e caimo,
tout lou poble: cousis, fraire, sorre, maire e paire,
Coumo à de princes vendrau vous presinta lou pô e la sau,
Puèi que cadu de vàutri porto al frount ’na courouno
Per la glòrio de uèi e per la del passat !)
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul României dat-a mugur ce-ncolteşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.
(Endavant ! toujour endavant ! lou temp anciô fai albo tournamai !
L’avenidour de la Roumanio o fach un bourrou que creisse !
Mis efonts ! sèi glourious de vautres, sentissi aquelo grondo glòrio
Que creisse ammé la grandour d’una naciou que se drevilho.
Èi vist moun sòmi de mi pròpis ueis, podi mouri irous !
Agaro lou mounde nous counèis : Quau dis Roumen, que dis Valent.)
Oda ostaşilor români
Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!
(Jouves souldats de moun païs, marcats d’uno estèlo al frount !
Mi chars voultours de plonos, mi charos aglos de mountonho!
Chantèri dien ma jouvenço la valéncio dis aujòus,
Valéncio sèns parièro en aquel temp d’urgéncio grevo,
Qu’apoundè à nouste vièlh noum un renoum
Pourtat soubre lou Danùbi à la Mar e de la Mar al mounde !)
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(Agaro véni, davant vàutri, faire ma reveréncio,
Ammé lou cor grandit e l’amo be mai forto,
Coumo à d’eròs de grondos legendos, véni vous agacha en fàcio,
Vàutre inchaients de la mort, mesprezous de la vido,
Qu’avet impressiounat de vouste vam lou mounde admiratieu
Que del voultour lou voultour nais, e del chassanh, lou chassanh grilho!)
De la domn pân’ la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,
Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,
Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!
(Del prince i fantassis, menats per un sort benirous
Vous sèt proumés al succès glourious,
Nous avet fach coumprendre la grandour del passat,
En vous mesurant à l’aussado dis aujòus,
E’n moustrant, coumo pels nivouls lou souguilh que se mostro,
Quau fougueran abans, quau saren desenant !)
Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!
(Que viscat, jouvenets de l’armado ! Que lou Senhe sant vous ajude
per passa trioumfants per cieutats e redoutos,
coumo à Rahova ammé lou canoun, coumo à Griviţa ammé la dinamito,
coumo à Plevna ound’ auèi avet boutat lou pè,
en afrountant Osman Gazi, e per espet valourous
avet enaussat un païs pichou al dissus d’un grond impèri !)
O! viteji de vită veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare ?...
Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!
(O! valents de vièlh soucam ! S’auzisset en loundan
Aquel brounzinomen sèns noum que ressouno coumo uno mar ?
Cò sou li baticors de nousto naciou touto entièro
Que jour e nueit unis soun emouciou à la vostro,
Sou de lagrimos gisclados per aquel que mouris,
E lis ourra ! venjous per aquel que vence !)
O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată ?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării,
E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!
(O! Roumanés, davant vàutri, dien aquelo visto misteriouso,
Se vezet vàutri un rai treluzent que dapassou se lèvo,
E que passo per l’oumbro espesso recampado per li sègles ?
Cò’s l’espet vigourous d’aquel jour tant dezirat, tant pantaiat,
Acò’s la lutz del reviscòu, lou lugar d’esperanço,
Acò’s lou trioumfe de vouste coumbat, lou souguilh de
l’independéncio!)
Dragii mei! din focul luptei oteliţi când vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!
(Mi chars ! del fioc de la lhuto d’acier quand tournarés
al fougau, ount’ una Roumaneso, esperant, souspiro e caimo,
tout lou poble: cousis, fraire, sorre, maire e paire,
Coumo à de princes vendrau vous presinta lou pô e la sau,
Puèi que cadu de vàutri porto al frount ’na courouno
Per la glòrio de uèi e per la del passat !)
Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul României dat-a mugur ce-ncolteşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.
(Endavant ! toujour endavant ! lou temp anciô fai albo tournamai !
L’avenidour de la Roumanio o fach un bourrou que creisse !
Mis efonts ! sèi glourious de vautres, sentissi aquelo grondo glòrio
Que creisse ammé la grandour d’una naciou que se drevilho.
Èi vist moun sòmi de mi pròpis ueis, podi mouri irous !
Agaro lou mounde nous counèis : Quau dis Roumen, que dis Valent.)
Mirceşti, 28 noiembrie 1877
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire