Pierre Azéma : LA ROUMANIA E LOU MIEJOUR

.


Une réflexion "Montpellièraine" sur le droit des peuples à parler leurs langues d'origines & contre les états-nations du 19ème !!! Qu'il est loin le temps où l'on réfléchissait encore à Montpellier!

0+0+0

LA ROUMANIA E LOU MIEJOUR

Venès de legi l'article de tèsta (de tèsta, es lou cas d'hou dire, e de cor) que l'amic Leoun Teissier nous manda de l'armada de Verdun. Data e sinnat couma es, aquel article se passa de longs coumentàris. Nous caliè saludà lou gèste de la Roumania, traguent dins l'archimbèla dau Destin lou pes de sa linda e drecha espasa: es bon qu'aquel salut siègue mandat dau front, pèr un felibre que porta l'espalleta d'ouficiè francés. Lou manca de large nous empacha de retraire couma se dèu, e couma s'hou ameritariè, l'istòria ensegnaira de las bonas relaciouns roumano-felibrencas. Noste amic Jùli Veran i a counsacrat, aquestes jours, un article mai que ben doucumentat dins l'Eclair. Es estat un das rares qu'ajoun evoucat aqueles souvenis. Un cop de mai counstatan l'ignourença espessa das journals parisencs, mèma les mieux informés, que sa courta vista despassa pas l'ourisount destrech das grants boulevards. Renouvelen soulament que, quoura lous patriotas de Roumania editèroun, en 1880, l'Album macédo-roumain, la lenga d'oc i èra representada pèr une quinzena de sous milhous pouètas, en tèsta lou pus grand de toutes, de quau publican l'amirable sounet aici-dejouta. La venda d'aquel Album èra destinada à mantène mort-e-fol la lenga e la cultura roumanas dins lous terraires encara soumeses à la lèi brutala das counquistaires estrangès. Car lous Roumans sabièn la vertut miraclousa de la lenga mairala. Lou president Pau Deschanel hou a ben remembrat l'autre jour, à la Cambra das deputats: —...Tu gardais, avec ta langue, le secret de ta force et ton idéal.

Lou moument de la deliéurança se sarra pèr lous Roumans de Transilvania: an sachut la merità.
Granda liçou pèr lous rèis e pèr lous poples, pèr lous poples sustout. Ah! se la sabian coumprene!...
Mès... quand pense que i a pas un cònsou dau Clapàs qu'age agut l'idèia de mandà vers Bucarest una despacha de simpatia! Saique, pèr aqueles Moussus, l'istòria de Mount-Peliè coumença pas qu'au moument que sount mountats à la Canourga.
Nous èren trop pressats; l'autre cop, de dire que digus s'èra pas virat à la Coumuna de Mount-Peliè, pèr mandà daus Bucarest lou salut de la ciéutat de las Fèstas Latinas. Siègue de soun sicap, siègue que quaucun i hou age bufat, noste counsel a fach soun degut: dins sa sesilha dau 19 de setembre, sus la prepausicioun e après un pichot discours de M. lou prumiè cònsou Pezet, a voutat pèr aclamaciouns un message de simpatia au goubèrnament e au pople de Roumania. Lous journals n'an publicat lou tèste, que dis ben ce qu'èra de dire dins la circounstencia.
Abèn citat, i a quinze jours, la paraula dau segne Deschanel sus la lenga, estrument sacrat de la deliéurança. Faguen remarcà qu'èra pas, un mièch-siècle après, qu'un ressoun das verses famouses de Mistral:

...Car, de mourre-bourdoun
qu'un pople toumbe esclau, Se tèn sa lengo, tèn la clau Que di cadeno lou deliéuro.

Pèr aparà sa lenga-maire, lous Roumans de Transilvania an sachut luchà e soufri. E quand un das mai valhents, Lucaciu, seguèt coundannat pèr lous juges-varlets de Francés-Jousè, la vouès de nostes pouètas voulèt jusquas à sa presou pèr ié pourtà l'oumage e lou salut das patriotas de Lengadoc. Lou temouniage n'es escrich dins l’Armanac mount-pelièirenc de 1895, que publiquèt lous pouèmas de Roque-Ferrier e de Carles-Brun.
Citen quauques tercets d'aqueste:

Vièl emperaire au front sacrat,
Ausis! quicon vai s'aubourà
Mai fort que força emperadissa.

Sus toun trone tant ben velhat,
Tremola! que vas trantalhà
Au tustament de la justiça!

Car lou Drech, e mèma avencit,
Es mai pouderous, rèi falit
Que la força amai que lou ferre

Auriès-ti de milanta morts
Punit 'quel arderous esfors,
Voujat lou sang à semaladas,

Lou sang das martirs granariè,
Rèi secutaire, e fruchariè
Dins tas coumbas despaventadas.

Lou Drech, impavourous e siau,
Aubourarà soun cap reinau
Dessus l'Austria e l'Oungaria...

Aqueles verses, escrichs i a mai de vint ans, sembloun-ti pas de ioi? Lous pouètas sount souvent proufètas. L'Astrada drechurièira coumplis soun obra. Lucaciu, lou presouniè de 1895, ièr encara deputat proutestatàri à la Cambra de Buda-Pesth, aurà deman soun sèti à la de Bucarest...

— Couma Wetterlé à la de Paris, pas vrai?
— Aubé! mès, au Palais-Bourboun, Wetterlé aurà-ti lou drech de parlà alsacian?...

Setembre 1916

.

André Chamson : poésie bilingue Provençal - Roumain!

.

« Raiòu* per lou sang, Prouvençau per la pouesìo, Francés per la rasoun »

(* Raiòu = Cevenòu)

Es atau que se definissio Andriéu Chamson (1900-1983) alquau la revisto Lou Felibrige counsagro un article sinhat per Louïs d’Andecy, Mèstre d’Obro.

L’autour preciso ben pel grond public qu’Andriéu Chamson es lou paire de Frederico Hébrard, la roumancièro espouso de l’actour Louis Velle.

L’article es entitoulat « Andriéu Chamson » e souto titoulat : « Ome de letro engaja dins toùti li resistènci. »

Es un article biougrafique mai que mai que vau pas repeta pel menut. Noutarèi eici pamen que foundè la Brigado Alsaço-Loureno ambé Malraux. Al generau de Lattre que s’espantarò de veire tant de Proutestants dedin sas troupos, respoundrò : « Moun generau, acò’s eisa de lou coumprene, bailejas uno armado de voulountàri. »

D’àutri faguèrou uno auto chausido. Moubilisat quauques mes daprès dien l’armado de la Franço libro, Robert Lafont desertè.

Proutestant dinc un païs catoulique, resistent dinc un païs oucupat, felibre dinc una Franço jacoubino, Andriéu Chamson escrivio :

« Moun umanita la mai simplo caup tout entiero dins aquéu mot « resista », dins aquéu mot ai desbubert touto moun afiscacioun pèr lou poueto de Maiano. »

Supausi que belcop de vàutri sabet qu’escriguè « Roux le bandit », lou rouman que lou faguè celebre à 24 ons. N’escriguè d’àutris en francés e fouguè recebut à l’Acadèmio Franceso en 1956. Lou jour de sa dintrado, i diguè glouriousomen de vers de Frederic Mistral.


Soubre soun espaso d’academician, faguè escalpra : « resista », en lengo d’o.
Mas çò me desplai de parla d’un escrivan ou d’un poueto sèns lou cita.

Vaqui de troçs d’un de si pouemos que pareguè també en revirado roumaneso :

Lou Cant de la revengudo


Aro, fau revira devers la vido.
Dins lou bourboui, la primo vai greia.
Vese mounta la lus esbalausido
Que li soulèu d’ivèr an coungreia.

Sus lou camin que mestrejo la coumbo,
Dins un esbléugimen, me siéu cala,
E vese plus, mounte que moun iue toumbo,
Que flour d’amelo e que flour de lila.
Tout en un cop, la flourido enaurado
Dins li bartas escampo sa belour,
E li poumié, sus l’enclin de la prado,
De larg en larg, fan de rodo de flour.

Que siegue bluio o rouginello o blanco,
La flour grasiho is aubre vertadié
Coume au fougau d’ivèr lou fiò de branco
Beluguejavo au mitan di landié.

Quaranto cop ai vist toun espandido ,
Dins l’espèr, lou bonur… e noun jamai
Sus mi bouco t’aviéu tant bèn sentido,
Farandoulo de mars, d’abriéu, de mai.

T’ai vist au tèms qu’ère dins la mountagno
Un cadelas ’mé lis àutri garçoun,
Que trevavian pèr li baus e li sagno
Dins li rebaus jitant nosto cansoun.
……………

Mai, au jour d’uèi, ta sabo s’amoulouno
Dins li rampau pèr lou ferre estrassa,
E ti flour fan li proumiéri courouno
Sus li toumbèu di sóudard matrassa !

Mai que lou dòu es grèvo la memòri !
Li qu’an toumba soun mort un cop de mai
Quand sian tourna, dins l’estiéu sènso glòri,
Vers lis oustau que reveiran jamai.

Jamai pamens, tèms nouvèu, tèms de primo,
Ai regarda coume regarde vuei
La carnacioun e l’agriero encaro imo
D’aquéli flour qu’escampo toun ourguei.

Jamai, jamai, dins li tèms d’alegranço
Ai regarda coume regardarai
Tou gau greia dins la desesperanço
E toun ordre mounta sus lou varai.

Vaqui de trouçounets de la revirado roumaneso :

CÎNTEC DE ÎNTOARCERE

Iată că trebuie să te întorci spre viaţă.
În mlaştină, primăvara va încolţi.
Eu văd cum urcă lumina orbitoare
pe care soarele iernii a îngramadit-o.
….

Fie albastră sau ruginie sau albă,
floare se aprinde în arborii care renasc
precum iarna, focul ramurilor
Scînteiază în vatră.
…………..

Niciodată, niciodată, în vremuri de veselie,
eu n-am văzut, cum o voi vedea,
bucuria ta cîntînd peste deznădejde
şi disciplina ta înalţîndu-se peste dezordine.

Sur une idée & une tradction roumaine d' Alan Broc

.

Octavian Paler : Texte Bi-lingue (Auvergnat - Roumain)

.

Octavian Paler


0+0+0+0+0

Sur une idée & une traduction d'Alan Broc
Janvier 2010

Èi aprés que podes countunia inquèro lountemp
Après qu’ajes dit que podes pas mai.

Èi aprés que lis eròs sou li que faun ço que chau, quand hou chau maudespièit lei counsequéncios.

Èi aprés que i o de gents que t’eimou
mas que sabou pas hou moustra.

Èi aprés que quand sèi mau-countent, èi lou drèit d’èsse mau-countent
Mas èi pas lou drèit d’èsse també meissont

Èi aprés que se quaucun t’eimo pas coumo vouries tu,
Acò vòu pas dire que t’eimo pas de touto soun amo.

Èi aprés que, per tant qu’un amic saio boun
acò’s pamen sigur que te mancarò de cops que i o
E que tu hou li deves perdouna.

Èi aprés qu’acò sufis pas toujour d’èsse perdounat per lis àutri,
De cops que i o, chau que te perdounes à tu-meme.

Èi aprés que per tant que patiguèsses
Lou mounde vo pas s’aplanta per ta doulour.

Ж

Tèste roumanés d’ourigino,
sèns li sinhes diacritiques
coumo èro soubre la fotografìo

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroii sint cei care fac ce trebuie, cind
trebuie indeferent de consecinte

Am invatat ca sint oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cind sint suparat am dreptul de a fi suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cit de bun este un prieten
Oricum te va rani din cind in cind
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Citeodata trebuie sa inveti sa te ierti per tine insuti

Am invatat ca indiferent cit de mult suferi
Lumea nu se va opri inloc pentru durerea ta.

Octavian Paler : troçs de sis escrits (traduction Roumain-Auvegnat Alan Broc)

.

Octavian Paler

Octavian Paler èro un repourtaire, journalisto e editourialisto roumanés. Mouriguè fai un on. Vaqui de troçs de sis escrits qu’apareissou d’aquesto passo dien la premso roumaneso.

Èi aprés que podes countunia inquèro loungtemp
Après qu’ajes dit que podes pas mai.
Èi aprés que sou d’erois li que faun ço que chau
Quand hou chau, quonhos qu’en sàiou lei counsequéncios.
Èi aprés que i o de gents que t’eimou
Mas qu’hou sabou pas moustra.
Èi aprés que quand sèi embufat, èi lou drèit de m’embufa
mas èi pas lou drèit d’èsse també meissont.
Èi aprés que l’amistat vertadièro countùnio d’eisista
maugrat la distanço,
e qu’acò vau també per l’amour vertadier.
Èi aprés que se quaucun t’eimo pas coumo vouries, tu,
acò vòu pas dire que t’eime pas de touto soun amo.
Èi aprés que, per tant bou que saio un amic
pamen te picarò al talh de cops que i o,
E que deves l’escusa d’acò.
Èi aprés que sufis pas toujour que lis àutri t’escusou
mas que de cops te chau apprendre à t’escusa à tu-medish.

Èi aprés que, per tant que patiguèsses,
Lou mounde vai pas s’arresta per saluda ta doulour.

Octavian Paler

Alexandru Vlahuţă : NOAPTE DE IARNĂ (traduction auvergnate en dessous)

.

NOAPTE DE IARNĂ
(NUEIT D’IVÈR)

Vîntul şuieră în noapte, vaiete bocesc prin ramuri,
Înteţit omăţu-n spulber bate zuruind în geamuri ;
Vălmăşăg de glasuri strigă prin văzduh. Eu, la caldură,
Povestesc singurătăţii – luînd vorbelor măsură –
Cît de mici şi cît de albe-s mîinile iubitei mele,
Şi ce dulce mi-e robia cînd mă-nlănţuie cu ele.

(Lou vent bufo dien la nueit, de gemegados saumucou per lei brinchos, Mai fournido, la nèu en poulvero bat lei vitros en cliquejant ; Una rumour de voutz crido dien lei niaulos. Ieu, à la chagoureto, Counti à la soulitudo – en pesant mas paraulos – Coumo lei môs de moun eimado sou blancho e pichounos, E quont m’es douç l’esclavatge quand m’encadeno en guessos.)

Şi cum stau aşa-n migala rimelor viclene, iată
Că în liniştea odăii simt, ca o suflare-nceată,
Lunecarea unei umbre… Un moşneag îmi stă-nainte ;
Zgriburit de frig spre mine tinde mînile lui sfinte,
Ca deprinse de pe cruce – mîinile de trudă şi-ndurare,
Mîini ce poartă semnul jertfei şi al durerii seculare –
Şi înţeleg fără să-mi spuie, cine-i, şi de ce a venit…
Ca un vinovat, privirea în pămînt mi-o plec smerit,
Şi-n tăcere-ascult cum ninsul picură topit în păru-i…
Veche temniţ-a minciunii, sub ce adevăr te nărui !

(E coumo sèi atau à chirca de rimos fugidissos, vaqui
que dien la tranquillitat de la peço sentissi un feble alé,
uno oumbro que resquilho… Un vièlh es davant ieu ;
Tridoulant de freid paro vers ieu sei môs santos
Coumo despegados de la croutz – de môs de dur trabalh e de pacienço,
De môs que portou lou sinhe del sacrifìci e de la doulour seculàrio –
E coumprendi sèns que m’hou digo, quau es e perqué es vengut…
Coumo un cupable baissi lis ueis al sòu, umilomen,
E escouti taizat coumo gouto la nèu en foundent dien si piaus…
Vièlho presou de la messourgo, souto quonho vertat t’espatarres !)

Tot e nou. Pe-o lume nouă mîndru soarele răsare.
Preot săvîrşînd o taină în altar moşneagul pare ;
Iară mîinile lui goale eu de daruri le văd pline
Şi pe cînd altă fiinţă simt că se deşteaptă-n mine,
Pe cînd gura mea-ncleştată un cuvînt nu poate spune,
Toate gîndurile mele se prefac în rugăciune…

(Tout es niòu. Soubre un mounde niòu lou souguilh glourious se levo.
Lou vièlh aparèis coumo un prèire que coumplis un mistèri à l’autar ;
E sei môs vouidos ieu lei vézi plenos de presents
E quand sentissi un aute èsse que se drevilho en ieu,
Quand ma boucho pestelado pot pas piû dire un mot,
Toutos mas pensados se mudou en pregàrios.)

Alexandru Vlahuţă


.

Vasile Alecsandri : Oda ostaşilor români (traduction Auvergnate)

.

Nous avions déjà proposé, dans Marsyas 2, la version originale de ce poème de l'ami de Mistral.
Voilà la version roumaine complétée de celle en Auvergnat. La prouesse est réalisée par le Félibre Auvergnat Alan Broc...

Bonne lecture

(Liens du Poème initial)

Marc Chagall
Libération - 1937

0+0+0+0+0+0+0


Oda ostaşilor români


Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

(Jouves souldats de moun païs, marcats d’uno estèlo al frount !
Mi chars voultours de plonos, mi charos aglos de mountonho!
Chantèri dien ma jouvenço la valéncio dis aujòus,
Valéncio sèns parièro en aquel temp d’urgéncio grevo,
Qu’apoundè à nouste vièlh noum un renoum
Pourtat soubre lou Danùbi à la Mar e de la Mar al mounde !)


Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!

(Agaro véni, davant vàutri, faire ma reveréncio,
Ammé lou cor grandit e l’amo be mai forto,
Coumo à d’eròs de grondos legendos, véni vous agacha en fàcio,
Vàutre inchaients de la mort, mesprezous de la vido,
Qu’avet impressiounat de vouste vam lou mounde admiratieu
Que del voultour lou voultour nais, e del chassanh, lou chassanh grilho!)


De la domn pân’ la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,
Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,
Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!

(Del prince i fantassis, menats per un sort benirous
Vous sèt proumés al succès glourious,
Nous avet fach coumprendre la grandour del passat,
En vous mesurant à l’aussado dis aujòus,
E’n moustrant, coumo pels nivouls lou souguilh que se mostro,
Quau fougueran abans, quau saren desenant !)


Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând o ţară mică peste-o mare-mpărăţie!

(Que viscat, jouvenets de l’armado ! Que lou Senhe sant vous ajude
per passa trioumfants per cieutats e redoutos,
coumo à Rahova ammé lou canoun, coumo à Griviţa ammé la dinamito,
coumo à Plevna ound’ auèi avet boutat lou pè,
en afrountant Osman Gazi, e per espet valourous
avet enaussat un païs pichou al dissus d’un grond impèri !)

O! viteji de vită veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare ?...
Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!

(O! valents de vièlh soucam ! S’auzisset en loundan
Aquel brounzinomen sèns noum que ressouno coumo uno mar ?
Cò sou li baticors de nousto naciou touto entièro
Que jour e nueit unis soun emouciou à la vostro,
Sou de lagrimos gisclados per aquel que mouris,
E lis ourra ! venjous per aquel que vence !)


O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată ?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării,
E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!

(O! Roumanés, davant vàutri, dien aquelo visto misteriouso,
Se vezet vàutri un rai treluzent que dapassou se lèvo,
E que passo per l’oumbro espesso recampado per li sègles ?
Cò’s l’espet vigourous d’aquel jour tant dezirat, tant pantaiat,
Acò’s la lutz del reviscòu, lou lugar d’esperanço,
Acò’s lou trioumfe de vouste coumbat, lou souguilh de
l’independéncio!)


Dragii mei! din focul luptei oteliţi când vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!

(Mi chars ! del fioc de la lhuto d’acier quand tournarés
al fougau, ount’ una Roumaneso, esperant, souspiro e caimo,
tout lou poble: cousis, fraire, sorre, maire e paire,
Coumo à de princes vendrau vous presinta lou pô e la sau,
Puèi que cadu de vàutri porto al frount ’na courouno
Per la glòrio de uèi e per la del passat !)


Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul României dat-a mugur ce-ncolteşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.


(Endavant ! toujour endavant ! lou temp anciô fai albo tournamai !
L’avenidour de la Roumanio o fach un bourrou que creisse !
Mis efonts ! sèi glourious de vautres, sentissi aquelo grondo glòrio
Que creisse ammé la grandour d’una naciou que se drevilho.
Èi vist moun sòmi de mi pròpis ueis, podi mouri irous !
Agaro lou mounde nous counèis : Quau dis Roumen, que dis Valent.)

Mirceşti, 28 noiembrie 1877

Las set Vertuts de la joia (Castelnau lou Lez) - Un inédit de Marsyas 2

.

Poème d'un auteur inconnu comme le dit la "Revue des langues romanes de 1885", ce poème se trouve sur une plaque fixée sur les murs de l'église de la ville de Castelnau le lez, proche de Montpellier ( sur ce lien vous connaîtrez son histoire ).

Ce poème pourrait en être à sa première transcription écrite en dehors de la stèle, ce qui en ferait un véritable inédit pour Marsyas 2.

Sur la dalle où il est gravé, il est fait honneur à Frédéric Mistral, ainsi qu'à la reine de Roumanie, qui étaient présents le jour où il fut déclamé !

Son existence me fut indiqué récemment par un mainteneur languedocien, de la Pichoto Camargo !

Plaque du texte originel transcrit ci-dessous
Cliquez sur l'image pour l'agrandir

0+0+0+0+0+0+0


Las set Vertuts de la joia


L'ome, dins l'ermas
Que crousa soun pas,
A trouvet pas res per gagna la voia
Couma un rire franc, jamai rau riras
Qu'espandìs la joia

Lou rire plasent
es un subre-ben
De jouinessa rosa e blanca enmantela
Tout ce qu'es vielhas amar ou cosent ;
Car la joia es bela.

Lou rire es au found ,
Fil de la rasoun dau mespres das sots en lesada raja
E couma un neviè lou bestige found ;
Car la joia es saja.

Lou rire bragard
S'en vai à l'asard ,
Couma un un fier leioun que trepa per orta ,
Sans ges de gregnensa amai siegue tard ;
Car la joia es forta.

Lou rire es mai clar
Que l'er e la mar
Mai que lou diamant ds serres de l'Inda
E , se trelusìs ou deu pas à l'art
Car la joia es linda.

Lou rire es la sau
Lou pan dau malaut
Dau flac e dau paure. Entretems que sona ,
la santa flouris, barroun l'epitau ;
Car la joia es bona.

Rire calignant ,
Au caor jouine e san
Estaques un nis tout cafit de moussa ,
Ounte lou pantai crei en bel issam
Car la joia es douça.

Lou rire d'en naut
Descend aissavau
Copa la doulour e lou mau encanta
E, vengut dau Ciel remonta amoundaut ;
Car la joia es santa.

Tus qu'à Sustancioun
As dounat renoum
Mé sas set vertuts la joia te para
De toun clas dindet i'a cent ans lou soun
E vives encara !

Vieuràs longa-mai
Dins lou parlà gai
De toutes lous fils das ardents troubaires ;
tant que rirà mourriràs jamai ,
Rei das galejaires !

Ant. GL Mount-pelieirenc 1885

0+0+0+0+0+0+0

La véritable Gloire s'appuie sur la Vertu - Musée du Louvre


.

Vasile Alecsandri : Oda ostaşilor români

Vasile Alecsandri (1821-1890) poète, dramaturge, folkloriste, diplomate et homme politique roumain. Il est considéré comme le créateur du théâtre et de la littérature roumaine. Homme politique.Aux fêtes latines de Montpellier de 1875, Vasile Alecsandri est primé, en présence de Mistral, pour son Chant du Latin. Ils restèrent en contact comme les principaux piliers de la culture latine d'alors.

Oda ostaşilor români

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!

De la domn pân' la opincă, duşi de-o soartă norocoasă,
V-aţi legat în logodire cu izbânda glorioasă
Ş-aţi făcut ca să pricepem a trecutului mărime,
Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoşilor nălţime,
Ş-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată,
Cine-am fost odinioară, cine iar vom fi odată!

Să trăiţi, feciori de oaste! Domnul sfânt să vă ajute
A străbate triumfalnic în cetăţi şi în redute,
Ca la Rahova cu turnul, ca la Griviţa cu zborul,
Ca la Plevna, unde astăzi cei întâi aţi pus piciorul,
Înfruntând pe-Osman-Gaziul, şi prin fapt de bărbăţie
Ridicând otară mică peste-o mare-mpărăţie!

O! viteji de vită veche! Auziţi în depărtare
Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare?...
Sunt bătăile de inimi a întregui neam al nostru
Ce adună zi şi noapte dorul lui cu dorul vostru,
Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urările voioase pentru-acel care învinge!

O! români, în faţa voastră, colo-n tainica cea zare,
Vedeţi voi o rază vie care-ncet, încet răsare,
Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată?
E voiosul fapt de ziuă mult dorită, mult visată,
E lumina re-nvierii, e luceafărul sperării,
E triumful luptei voastre, soarele neatârnării!

Dragii mei! din focul luptei oteliţi când vă-ţi întoarce
La cămin, unde românca, aşteptând, suspină, toarce,
Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă şi părinte,
Ca la domni, cu pâini şi sare, vor ieşi vouă-nainte.
Căci din voi fieştecare poartă-n frunte o cunună
Şi de gloria de astăzi, şi de gloria străbună!

Pas dar! pas tot înainte! timpul vechi din nou zoreşte!
Viitorul României dat-a mugur ce-ncolteşte!
O, copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare
Care creşte cu mărirea unui neam în deşteptare.
Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice.

Mirceşti, 28 noiembrie 1877